D. Coman - mai mult decât cele două - trei intervenţii, Dani a oferit acea siguranţă echipei, insuflând calm defensivei. Cu el în poartă, meciul de la Urziceni putea dura şi patru ore, că Braşovul tot nu lua gol.

I. Voicu - jucător cu vitalitate, resimte totuşi lipsa meciurilor unui tur întreg. S-a străduit şi în mare a reuşit să îl substituie cu succes pe Rui Duarte. E drept că pe faza ofensivă a fost ca şi in-existent.

N. Constantin - în general bine, când a jucat simplu a oferit siguranţă, în momentul în care s-a dat mai fotbalist decât este, i-a furat-o Dănălache şi era să o păţească.

Abrudan - cuminte şi ascultător. Evoluţie sobră, la obiect. A crescut mult de la sosirea la Braşov şi singurul regret ar fi că joacă pe post cu Oros, alt fotbalist tânăr şi de perspectivă.

Ezequias - în nota lui, adică bine, deşi la un moment dat părea nervos. A făcut parte dintr-o defensivă de netrecut.

Roman - dacă la capitolul dorinţă nu-l bate nimeni, din nefericire, mai avem de aşteptat pentru ca Mihai să capete siguranţă, limpezime în acţiuni şi acea stăpânire de sine a marilor fotbalişti. Deocamdată nu poate depăşi stadiul eternului alergător - Forest Gump, spre exemplu.

Măldărăşanu - de departe cel mai experimentat şi mai fotbalist dintre mijlocaşii lui Răzvan. Singurul care a încercat şi la Urziceni să iasă cu mingea la picior din apărare perpendicular pe poartă. În plus, notabilă şi evoluţia lui în defensivă, unde a recuperat multe baloane.

Paolo Adriano - un prieten care a văzut meciul la TV mi-a spus că spiker-ul i-a pronunţat numele prima oară în minutul 38. E drept că nici postul nu e unul care să-l aibă tot timpul la balon, dar parcă nici el nu e ce ne-am dori. Totuşi, a pus şi el umărul la punctul smuls pe terenului liderului, iar în repriza secundă chiar nu a evoluat rău.

M. Cristescu - se pare că Răzvan doreşte să îl