Stelea - deloc ocupat, şi-a omorât timpul trimiţând bezele publicului care îl ovaţiona.

Rui Duarte - evoluţie mediocră, i-au lipsit raidurile de altădată, centrările au fost de multe ori prea scurte, iar în apărare nu s-a remarcat, pentru că nu au fost motive, Iaşiul fiind de departe cea mai slabă echipă ce a poposit sub Tâmpa.

Abrudan - concluzie generală, fundaşilor braşoveni, în lipsa unui adversar care nu a pus probleme, le era şi greu să iasă în evidenţă. Tavi a dominat zona centrală şi a respins firavele acţiuni moldave.

Oros - valabil şi pentru el, fără probleme în apărare, cu menţiunea că a avut unele momente în care s-a dat mai prieten cu mingea decât e. Acum, cu Iaşiul n-au fost probleme, dar o echipă mare te arde când ţi-e lumea mai dragă la asemenea erori.

Senin - preocupat cu ordinea pe partea sa, nu a fost prea ofensiv, preferând, pe lângă rolul strict defensiv, combinaţiile cu colegii de bandă.

Roman - responsabil cu panica în terenul advers, Mihai a creat ambele goluri, dar şi alte acţiuni periculoase. Poate va ajunge un nume mare, mai are de lucru printre altele şi la finalizare, unde ajunge des, dar înscrie rar.

Ilyeş - omul de legătură dintre atac şi apărare, evoluţie în nota sa, adică bunicică.

Paulo Adriano - nu-l poate scoate nimeni din ritmul său, unul lent, în opinia noastră. În principiu, nu a jucat rău, recuperările având un procentaj major, în dauna greşelilor.

C.Munteanu - fără vreo realizare, s-a mărginit să facă combinaţii pe spaţii scurte, un fel de „dă-mi-o mie, na-ţi-o ţie”.

Sburlea- a fost prezent la superba combinaţie de la golul secund, centrând decisiv, dar părerea generală e că poate mai mult. E atacant şi rolul său, pe lângă cel de servant, când e cazul, este să marcheze.

Surdu - înger şi demon. Două goluri de trei puncte, dar şi alte oportunităţi irosite din poziţii in