Iuliana Anghel are 29 de ani şi este din Olteniţa. "În fiecare seară îmi pregăteam ghiozdanul şi uniforma. Mama lucra pe atunci în trei schimburi. Indiferent că se întorcea de la muncă înainte cu doar câteva minute de plecarea mea la şcoală, aşa obosită cum era, avea grijă ca eu să arăt impecabil.

Avea ochii aproape închişi, dar mă încheia la manşete, îmi aşeza gulerul de la uniformă şi pampoanele albe din păr. Aşa era regula. Uniforma trebuia să fie curată şi călcată, manşetele şi gulerul albe, brodate, neapărat apretate, iar pe cap aveam bentiţă, părul era legat în două cozi cu funde albe sau, dacă părul era prea scurt, fundele erau cusute de bentiţă. Şi cravata, să nu uităm de cravata de pionier, frumos aşezată la gât şi prinsă cu un inel transparent.

Normal că mă întorceam cu manşetele pătate de cerneală sau murdare de cretă colorată - nu ştiu cum făceam, dar, când ştergeam tabla sau scriam la tablă, o lustruiam puţin şi cu manşeta. Fundele parcă nu stăteau niciodată cum trebuie, iar inelul de la cravată era o mare pacoste, îl pierdeam mereu. Aşa că mama avea colecţie de manşete şi inele de cravată de rezervă. Şi batiste. În fiecare zi eram controlaţi la batistă şi unghii. De fapt, controlul era făcut de şeful de rând sau de grupă, purtător de şnur roşu.

Batista trebuia să fie curată, călcată şi eventual apretată. Unghiile curate şi recent tăiate. Parcă văd şi acum cum se cereau batiste împrumut în clasă sau se rodeau unghiile repede, înainte să nu ajungă controlul la tine şi să fii raportat în faţa clasei ca model negativ. Mama avea mereu grijă să nu mă aflu în această situaţie. Iar când era o zi specială, mai ales la serbarea de final de an, atenţia creştea pe măsură. Îmi luam ţinuta de pioner de bază al ţării, cu cămaşă albă apretată şi nelipsitul şnur galben, care îmi dovedea poziţia de lider de clasă.

Cum supor