D.Coman- excelent şi de această dată cu intervenţii sigure şi de efect. Se zice că un portar mare apără doar ce e de apărat. Ei bine Dani apără ce e de apărat, dar scoate şi în fazele de gol iminente. Cu adevărat un portar mare.

Rui Duarte- joc complet cu ambele faze făcute foarte bine. În dreptul său am reţinut o singură eroare, când a fost depăşit extrem de uşor de Stancu la o fază ce putea genera pericol.

Abrudan- bun şi Tavi, muncitor, cu capul în pământ şi-a văzut de treabă. Nu a mai dominat spaţiul aerian ca de obicei, adversarul său Kapetanos având şi el un foarte bun joc de cap.

Nuno Diogo- s-a completat bine cu colegul de linie, a coordonat defensiva şi chiar dacă nu a excelat, în general a dat siguranţă defensivei. Totuşi, rai-durile steliste au fost periculoase mai ales prin zona centrală, zona lor.

Ezequiaş - determinant, spiritul său de luptător l-a făcut până şi pe Gigi Becali să-i remarce calităţile. A urcat deseori în atac, acţiunile sale fiind terminate cu centrări precise şi în forţă. Cu alte cuvinte, jocul cu care Eze ne încântă meci de meci.

Voicu- găselniţa lui Moldovan se numără şi el printre remarcaţi în primul rând datorită încrâncenării cu care intră pe teren. Chiar dacă nu e cel mai tehnic jucător, pe Ionuţ nu te poţi supăra nici când greşeşte, devotamentul şi ardoarea cu care se bate pentru orice minge ab-solvindu-l de toate relele.

Ilyeş- activ, a făcut legătura dintre atac şi apărare, a ieşit tot timpul la joc şi precizia paselor a fost aproape sută la sută. S-a aventurat şi în atac unde a avut două mari ocazii de gol şi în plus a irosit o excelentă oportunitate de a marca la o lovitură liberă de la aprox. 22- 23 de me-tri când a şutat peste poartă. Unul din jocurile pentru care îi regretăm vârsta lui Robert.

Grigore- ne-a plăcut implicarea în joc, apoi verticalizarea lui, nu ca altă dată numai cu