Petrache Poenaru s-a născut pe 10 ianuarie 1799, în localitatea Băneşti din judeţul Vâlcea, în apropiere de Bălceşti. El şi-a făcut studiile secundare la Craiova, la şcoala de pe lângă Biserica Obedeanu, între 1811 şi 1818. Petrache Poenaru era nepotul vornicului Iordache Oteteleşanu, cel care a avut un rol foarte important în evoluţia şcolilor din Craiova.
Din 1818 a lucrat la cancelaria Episcopiei din Râmnicu Vâlcea, iar între 1820 şi 1821 a predat limba elină la Şcoala Mitropoliei din Bucureşti.
În 1821, Petrache Poenaru a fost secretarul lui Tudor Vladimirescu în timpul revoluţiei. Aceasta era o funcţie publică, activitatea lui fiind legată de pană şi călimară.
Studii inginereşti
Deşi după înfrângerea lui Tudor Vladimirescu pandurii erau vânaţi şi decapitaţi, Petrache Poenaru scapă, iar în 1822 obţine o bursă de studii la Şcoala Tehnică din Viena şi Berlin. Aici învaţă despre o seamă de instrumente tehnice noi la vremea aceea: şublere, micrometre. În 1826 primeşte o bursă franceză şi îşi completează studiile la Ecole Polytechnique din Paris în domeniul topografiei şi geodeziei.
În 1827, pe 25 mai, obţine Brevetul Francez 3208 pentru „Condei portăreţ fără sfârşit, alimentându-se el însuşi cu cerneală“. Această invenţie a revoluţionat domeniul instrumentelor de scris, contribuind la crearea unui obiect folosit şi în prezent de milioane de oameni. Tocul cu rezervor al lui Poenaru elimina zgârieturile de pe hârtie şi scurgerile nedorite de cerneală şi propunea soluţii pentru îmbunătăţirea părţilor componente pentru a asigura un debit constant de cerneală, precum şi posibilitatea înlocuirii unor piese.
În 1831, pe 27 octombrie, aflat în Anglia, călătoreşte cu trenul, fiind astfel primul român care foloseşte acest mijloc de transport pus în funcţiune cu doar un an urmă între Liverpool şi Manchester.
„Am făcut această călă
