Înainte de ’89 existau peste o sută de ferme sericicole. Acum mai sunt nouă crescători în toată ţara. Din sute de livezi de dud au rămas câteva hectare. Cu toate acestea, profitul poate depăşi 150%. Sursa: ADRIAN SCUTARIU
Unii cresc albine, alţii hamsteri sau porumbei. Combină plăcerea cu utilul. Hobby-ul cu afacerea. Alţii, ceva mai ciudaţi, au ales nişte insecte. Fiinţe delicate şi total inofensive. Atâta doar că sunt la fel de sensibile ca nişte bebeluşi. Mănâncă de cinci ori pe zi şi, când dorm, nu trebuie cu niciun chip deranjate.
Trebuie să le ţii la căldură, dar să le şi fereşti de caniculă. Aşternutul trebuie schimbat regulat. Alt fel, mor. În urmă cu 20 de ani erau peste o sută de ferme care le creşteau. Azi, în toată ţara, mai sunt doar nouă „damblagii” care au făcut dintr-o pasiune o afacere. Se numesc sericicultori. Adică, cresc viermi de mătase.
Din 20 de grame, 25 de kile de gogoşi
Ploieşteanul Vasile Dinu, tehnician electronist la bază şi amploaiat navetist în pragul pensionării la primăria lui Chiliman, are 63 de ani şi, de 17, în fiecare vară cumpără câteva zeci de grame de ouă de viermi de mătase. Anul ăsta a luat 60 de grame de la Sericarom, unica producătoare de ouă ale fluturelui „Bombyx mori L.”.
„Nici nu-mi mai amintesc cum am început. Am citit, prin ’93, într-un ziar de firma asta. M-am dus la Băneasa şi au fost prietenoşi. Mi-au explicat tot. Am luat 20 de grame şi i-am crescut într-un garaj din Plopeni. Am scos o recoltă foarte bună: 25 de kile de gogoşi crude de mătase. M-au felicitat. În ’94, cu 50 de grame am obţinut un profit de 150%. Apoi, a căzut piaţa. Chinezii produceau ieftin şi ne-au omorât cu preţu’! Trei ani am stat”, îşi aminteşte crescătorul de viermi.
Somnul viermişorilor
Când intri în şopronul de lângă o mică livadă de duzi, închiriat de nea Din
