Mi-am zis sa ofer un punct de vedere impartial asupra chestiunii, in masura in care e posibila obiectivitatea. Am apelat la un avocat strain (roman la origine, dar stabilit in Bruxelles) caruia i-am furnizat textul Ordonantei 50/2010, rugandu-l sa il compare cu reglementarile europene pe care incearca a le armoniza. Raspunsul lui a venit aseara si este unul strict de specialitate. Il redau mai jos, cu scuzele ca nu il pot cita intrucat serviciile de consultanta mi-au fost oferite din prietenie, cabinetul in cadrul caruia lucreaza interzicandu-i asemenea practici, scrie Dan Popa pe blogul lui.
“Având în vedere precizările ce se regăsesc în teza a doua de la pct.9, 10 şi 11 din preambulul Directivei şi prevederile de la art.2 alin(2) şi art.30 alin.(1) extinderea aplicabilităţii prevederilor OUG 50/2010 şi asupra contractelor încheiate înainte de intrarea sa în vigoare, este posibilă, din punct de vedere al conformităţii cu legislaţia comunitară dar numai şi numai în cazul acelor contracte prevăzute expres la art.2, alin.(2) din directivă, respectiv cele excluse din aria de aplicabilitate a acesteia. Aceasta este o interpretare strict juridică, nu de oportunitate şi doar din perspective respectării directivei.
Pentru celelalte tipuri de contracte încheiate înainte de intrarea sa în vigoare a OUG 50/2010, care fac obiectul Directivei, este posibilă aplicarea doar a acelor prevederi ce corespund celor de la art.30 alin.(2) din Directivă, o altă extindere fiind contrară dispoziţiilor comunitare. Va redau mai jos prevederile in discutie, lucrurile fiind simple si clare.
Practic directiva reglementeaza doar anumite tipuri de credit, in cazul carora este necesara o armonizare maxima si in cazul carora directiva prevede expres ca nu se pot aplica contractelor deja incheiate. Aici a gresit Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor d