O sa-i spun Mihai, desi nu acesta este numele lui real. A condus cativa ani o sucursala din provincie a unei banci straine care opereaza pe piata romaneasca. A iesit din sistem prin demisie. Nu a fost dat afara, ci dimpotriva, a fost rugat sa ramana in sistem. Nu a vrut. Mai mult, a acceptat sa stea de vorba cu Hymerion.ro si sa povesteasca despre cum a fost cand era sef, scrie Dan Popa pe blogul lui
Rep: Cu ce te ocupi acum?
Mihai: Am stat cateva luni acasa. Un fel de mini-vacanta, dac vreti. Cat despre optiunile profesionale, slava Domnului, am avut de ales intre Fisc, o catedra de economie sau sa fac contabilitati. Pana la urma am ramas la optiunea profesorala. Dar nu pe zona de banci. Asta a fost singura conditie impusa.
Rep: Cat timp ai condus sucursala?
Mihai: Ani buni de zile. Nu as da cifre.
Rep: De ce ai plecat din sistem? Nu iti era bine?
Mihai: Depinde cum privesti. La nivel de judet, salariile sunt mult mai mici decat in Capitala. Dar comparat cu salariile din partea asta a tarii, aveam un venit mai mult decat confortabil.
Rep: Cat castigai, concret?
Mihai: Cam 1300-2000 de euro, lunar. Depinde cum performam ca judet.
Rep: Pai era foarte bine…
Mihai: Era, nu am cum nega. Dar daca asta e pretul stricarii unor prietenii pe care le aveai de o viata, parca balanta nu mai sta dreapta…
Rep: De ce sa le strici?
Mihai: Eram in permanenta legatura cu cei de la juridic, care ne anuntau cand aveam cate un proces. Si vedeam cine ne da in judecata. Prieteni de-ai mei de 20 de ani. Orasul nostru e mic, ne stim fiecare cu fiecare. Aveam de ales intre a apara interesele bancii sau a rupe prieteniile.
Rep: Si?
Mihai: Am rupt cateva prietenii, dar am oarecum inima impacata. Ii sunam pe prieteni si le spuneam ca nu au cum sa castige in instanta. Contractele erau in asa fel facute incat nu le a
