Analiştii ING se întreabă dacă este posibil ca şi băncile centrale să falimenteze, având în vedere creşterea speculaţiilor că Rezerva Federală a SUA ar putea introduce un nou program de stimulare economică de genul Quantitative Easing, iar Banca Centrală Europeană cumpără obligaţiuni ale statelor din zona euro, scrie CNBC.
"Cu puterea sau voinţa guvernelor de a stimula economia tot mai redusă, atenţia se îndreaptă din nou către băncile centrale. Capitalul Fed este de doar 51,8 miliarde dolari, ceea ce este echivalent cu 1,8% din valoarea activelor. Orice bancă comercială cu o astfel de marjă de capital ar fi declarată imediat insolventă şi închisă", spune Teunis Brosens, economist la ING.
BCE a reluat programul de achiziţii de obligaţiuni pentru a calma pieţele. Euro sistemul deţine datorii guvernamentale spaniole, italiene, greceşti, irlandeze şi portugheze de 110,5 miliarde de euro, adaugă el, notând că deprecierea activelor elene este o posibilitate distinctă.
Băncile centrale nu sunt însă ca băncile comerciale, aşa că ideea unui faliment trebuie privită în mod diferit. "Pentru băncile normale, raţiunea capitalului tampon este clară. Tamponul, în care predomină acţiunile, este primul care obsoarbe şocul oricărei pierderi provocate de activele băncii", spune Brosens.
Băncile centrale, însă, dacă au nevoie de bani pot recurge simplu la tipărirea lor.
"Când Fed a vrut să cumpere active, nu a fost nevoită să se împrumute, aşa cum ar fi cazul companiilor obişnuite. Pierderile ar putea forţa băncile centrale să tipărească mai mulţi bani, ceea ce în cazul unor instituţii cu ţinte stricte de inflaţie precum Fed sau BCE intră în conflict cu obiectivele prioritare", explică economistul ING.
Din punctul de vedere tehnic, pierderile moderate ale băncilor centrale sunt irelevante şi nu forţează instituţia să apeleze la tiparniţ
