Născut pe 7 august 1935 în Cadrilater-Bulgaria şi strămutat în comuna călărăşeană Ştefan Vodă, Gheorghiţă Bordei a avut o existenţă plină de greutăţi. A reuşit de fiecare dată să iasă învingător, datorită ambiţiei, corectitudinii şi voinţei sale de fier.

Încă din copilărie, fiind din neam de chiaburi(tatăl notar şi mama moaşă comunală) nu a putut să îşi continue studiile primare, pentru că a fost dat afară de la şcoală de către regimul comunist nou instaurat. Şi-a început cariera la combinatul din Hunedoara, întreaga sa existenţă fiind marcată de siderurgie, unde a fost pe rând mecanic, sudor sau şofer. După câţiva, de aici ani a plecat la Galaţi, pentru a pune pe picioare alt combinat. „Regimul comunist, devenit mai permisiv, i-a dat posibilitatea înscrierii la studii serale. Din cauza decesului mamei sale nu a mai continuat studiile superioare, profesând ca maistru mecanic“, a spus Sorin Bordei, fiul celui dispărut.

Marca nr.192

Când au început lucrările la Călăraşi pentru ridicarea unei noi unităţi siderurgice, i s-a oferit şansa să se întoarcă în locurile copilăriei pe care le-a iubit atât de mult. „S-a ataşat foarte multe de oameni, dar şi de Bărăgan. Întreaga sa existenţă a fost dedicată semenilor, iar responsabilităţile pe care şi le-a asumat au fost duse onorabil la sfârşit“, a povestit fiul său. A fost angajat la combinatul din oraşul de pe malul Borcei atunci când începeau să se bată ţăruşii pentru începerea construcţiei, având numărul de marcă 192. A ieşit la pensie, după o carieră de 44 de ani.

Aici a fost unul din colaboratorii de bază ai echipei manageriale de la acea vreme, fiind tehnician principal în cadrul serviciului mecano-energetic. A urmărit execuţia şi livrarea utilajelor de bază pentru oţelărie şi laminor, aducând soluţii tehnice inedite pentru realizarea şi montajul acestora. A format generaţii de specialişti metalurgi