Olanda are flori care au îmbolnăvit toată umea. Nu de azi, nu de ieri, ci de când oamenii din patru zări iubesc flo­rile frumoase şi sănătoase. Olande­zii au făcut câteva lucruri memorabile în istoria lor. Între ele, şi specii de flori care te ameţesc când le priveşti şi te halucinează când le miroşi. La­le­lele lor sunt dorite în toate anotimpurile, bulbii repezintă o marfă importantă de export care câştigă premii şi atinge recorduri comerciale. Exportul de flori al Olandei se ridică la circa 5,5 miliarde de euro pe an şi asigură sute de mii de locuri de muncă. Pentru evaluarea sumei, să reţinem că România, care ne place să credem că are o agricultură cu un potenţial puternic de export, reuşeşte să trimită în exterior produse din această ramură de 2,75 miliarde de euro. Adică, Olanda are un nivel dublu la exportul de flori faţă de tot exportul nostru de produse agricole: cereale, carne, produse lactate, seminţe, ulei, soia ş.a.m.d.

Florile Olandei nu mai miros frumos de câteva zile în România: s-au ofilit şi put. Mai mult, au devenit periculoase! Senzorii lui Blejnar din Vamă, la ordin de la Bucureşti, au adulmecat un virus mortal ascuns în bulbii lalelelor olandeze. Simţurile vame­şi­lor s-au dezvoltat brusc după ce guvernul de la Haga a decis că Ro­mâ­nia nu poate intra în Schengen. Motivaţia olandezilor este legată de nivelul ridicat al corupţiei din instituţiile româneşti care ar periclita siguranţa cetăţe­nilor din zona de liberă de circulaţie europeană. Verdictul Olandei statuează un eşec politic de mari proporţii pentru regimul Băsescu-Boc. După intrarea în UE, accesul în Schengen a fost singurul obiectiv major pe care trebuia să-l atingă România. Investiţii de mi­liarde de euro cheltuite în echipamente de supraveghere a frontierelor, modernizări ale porţilor aeriene, organizări în Ministerul de Interne, de Externe şi al Justiţiei pentru asigurarea