Fotograful Serban Mestecaneanu, alaturi de sotia sa Delia, calatoresc o luna prin China. Din supramodernul Shanghai, pana in satele din provinciile sud-vestice, ei tin un jurnal de calatorie in timp real: fotografii si povesti din cea mai mare si mai misterioasa tara din lume. Au ajuns acum intr-unul dintre cele mai frumoase sate din sud-vestul Chinei, Pingan, acolo unde se gasesc spinarile celor spate dragoni.
N-am dormit bine azi noapte, peretii fiind din lemn subtire auzeam tot ce se petrecea in camerele din jurul nostru. Iar chinezii vorbesc tare. Si mult. Punctul culminant a fost cand mi s-a parut ca aud un soricel alergand frenetic pe parchet, gand care m-a facut sa ma scol din somn chiar si cand nu mai auzeam nimic si sa ma folosesc de lumina de la mobil sa verific podeaua camerei. Dimineata am realizat ca soricelul fusese de fapt in alta camera si era un catel, dar era prea tarziu.
Suntem in satul Pingan, de langa Longsheng, pentru a vedea renumitele terase de orez Spinarea Dragonului (Dragon’s Backbone Rice Terraces). Satul este format numai din suisuri si povarnisuri pietruite, foarte inguste si este inconjurat din toate partile de terasele de orez. Nu e de ajuns ca potecile sunt inguste. Nici ca permanent te calci in picioare cu gramezi de turisti. Chinezii astia inventivi s-au gandit si la cei pe care inaltimile s-ar putea sa-i descurajeze, asa ca din loc in loc te mai lovesti sau te loveste si cate o lectica ce poarta cate o persoana mai corpolenta sau mai obosita.
Am reusit la un moment dat sa fentam urmaritorii, sa gasim o potecuta nebatuta de nimeni, ceea ce era foarte ciudat. Cred ca vizitatorii nu aveau voie in zona aceea, dar am ratat semnul. Bine ca nu l-a mai ratat si altcineva. Am fost pentru cateva zeci de minute complet singuri, doar noi si privelistea. Iar privelistea a fost incredibila, e
