Ignatul este un prilej de bucurie pentru călărăşenii care încă mai păstrează tradiţia şi sacrifică porcul acasă. 20 decembrie marchează începutul sărbătorilor de Crăciun, iar tăierea porcului crescut în gospodărie reuneşte toţi membrii familiei.

Nea Marin(68 de ani), din comuna Dichiseni, a pus pe listă în acest an o purcea care cântăreşte 140 de kilograme. Şi-a chemat ginerele şi fiul pentru a-l ajuta la sacrificare, iar ritualul este urmat pas cu pas. „Mai întâi o legăm de picioare ca nu cumva să încerce să fugă, iar apoi este înţepată în gât. N-o să ne facă probleme pentru că a fost cuminte de mică“, spune pensionarul. La ora 8.30 fix, aşa cum stabilise nea Marin, animalul este scos din coteţ şi dus în curtea în care va fi transformat în şunci, friptură şi cârnaţi. Traian, ginerele lui nea Marin, este cel care se ocupă de treaba cea mai “urâtă”, dar şi mai plină de simboluri, care implică înjunghiatul propriu-zis şi pârlitul porcului.

Ritualul pârlitului

Tăiarea porcului nu începe însă înainte de a savura toată lumea un păhărel cu ţuică. Traian înjunghie şi tranşează porci de când avea 20 de ani, iar misiunea nu-i mai pune nicio problemă. „Trebuie să ştii exact unde să loveşti ca să nu chinui animalul. Moare imediat“, spune bărbatul în timp ce sacrifică purceaua. După ce a fost înjunghiat, purcelului i se pun în gură câteva paie pentru ca oamenii să fie sigur că a murit. Imediat începe pârlirea, iar la un foc de lemne, pe pirostrii, stă un ceaun cu apă fiartă folosită la spălatul porcului. VEZI AICI FOTOGALERIE

„Facem un foc mare de paie, iar apoi îl pârlim cu arzătorul. Şoriciul trebuie copt încet ca să fie fraged şi bun. Trebui spălat bine cu o perie până devine galben“, spune nea Marin. Are însă şi-un secret pe care ni-l devăluie. După ce a fost pârlit bine, pe porc se presară un strat sănătos de sare grunjoasă ca să nu crape şoriciul