Veneam acasa, cand Layla m-a muscat prima oara. Asa ii spun eu, Layla, desi cred ca familia ei era asa de saraca incat nici nume nu aveau de unde sa ii dea. Layla este o femela crotaliata, o corcitura de ceva cu altceva, ambele rase fiind indefinite. Nu are nimic din Pongo, fostul meu Chihuahua, trecut prematur la cele sfinte. Cand Layla a sarit la mine, veneam de la un hypermarket si aveam cateva plase. Layla era lihnita de foame si probabil mi-a transmis un mesaj. Nu m-a muscat rau, doar cat sa-mi rupa o pereche de jeansi, scrie Dan Popa pe blogul Hymerion.ro
Pe nevasta-mea a atacat-o la vreo saptamana. Aceeasi Layla. Pare un fel de sef de trib printre cei circa 20 de caini care isi fac veacul pe Aleea Ciceu in Berceni. Unde se duce Layla, merg toti, ca speculantii pe leu.
Sotia s-a speriat atunci. A intrat tremuranda in apartament. Ma rog, ceva intre tremurat si nervi, dar e de inteles. Paltonul ei era nou si devenise de unica folosinta. Asta e, am pierdut noi mai mult in viata decat un palton, i-am zis in seara aceea.
La doar cateva zile, un copil care se juca in spatele blocului a facut imprudentul gest de a calca in fuga pe coada unui caine fara stapan. Mama lui Alex era pe banca, la vreo 15 metri de copil. Prea departe, mult prea departe. Cainele a sarit pe Alex si l-a muscat de unde a apucat. Il suparase, era clar, iar zicala aia cu ochi pentru ochi e mai reala la caini decat la oameni se pare. La spital, Alex a luat o boala de a stat bietul copil o luna la pat. In fine, nu era vina cainelui ca in spitale nu sunt conditii.
Cu doamna de la scara 3 insa nu stiu ce-a avut. Femeia le dadea tuturor celor 15 caini de mancare in fiecare seara. Avea n-avea treaba, la 7-8 seara iesea cu o plasa Selgros daca o stiti, plina cu resturi. Ce ramanea de peste zi de la masa, mai mult ca sigur. Intr-o seara nu s-au multumit doar cu
