Oamenii care sunt in Piata si sunt foarte diferiti e clar ca nu au un scop bine stabilit si e clar ca ei sunt expresia, ei dau glas unor multitudini de nemultumiri fata de tot: fata de sistem, fata de clasa politica fata de lumea in care traiesc, fata de privatizarile salbatice, fata de moralitatea unor oameni politici, fata de FATA. Apele nu sunt deloc asezate, spune sociologul Mirel Banica. Cum se raporteaza protestele din Romania la miscarile de strada din Europa occidentala si ce spun ele despre societatea romaneasca?

Dupa cum putem observa, deja nu mai e vorba doar de Piata Universitatii. Piata isi pastreaza aceeasi incarcatura memoriala, de simbol. Acolo orice om care are o pancarta, si-o leaga de gat, si se prezinta in acel loc, nu doar in timpul demonstratiilor, ci si in afara lor, stie ca mesajul lui va fi urmarit, amplificat, eventual dat la televizor (visul oricarui protestatar) in ziua de astazi.

Sunt demonstratiile din Piata Universitatii un protest politic real?

Mirel Banica:

Dar Piata Universitatii nu mai e doar Piata Universitatii. Revoltele, miscarile se deplaseaza pe axa mai multor puncte pe harta simbolica a orasului. Fiecare dintre ele are semnificatia si incarcatura lui.Este o revolta, o miscare politica ce se intampla acolo. Este un simptom al bolilor de care suferim. Am vazut ca acesta este un numitor comun al intrebarilor de la cititori. E din toate cate putin.Romania se conecteaza in felul ei acestor miscari care cred eu ca au izbucnit cu celebra Primavara Araba si se continua in lume sub diferite forme. E o miscare hibrida. Poate fi legata de critica mondializarii, de critica capitalismului care se pare ca a inceput sa-si atinga limitele si in Romania. Poate ca strada, poporul, masele, zavragiii au spus ca privatizarea are o limita. Si au dat un semnal destul de puternic, dar inca destul de neclar