Îl urmăream ieri pe Băsescu Traian citind încordat, să facă impresie bună în faţa unei elevate adunări, un discurs care era menit să prezinte starea de progres a învăţământului superior românesc. Se simţea că nu-s vorbele lui Băsescu; preşedintele primise unul dintre textele nesărate, aţoase, plicticoase până la căderea sub scaun, livrate de consilierii de la Cotroceni plătiţi să poleiască o realitate găunoasă. Aşadar, aflam cu surprindere că România găzduieşte în aceste zile „cel mai important eveniment mondial din domeniul educaţiei”, deşi nici o oficialitate din ţara-gazdă nu s-a străduit să-l anunţe ca atare. Singura informaţie strecurată în presă a fost despre cheltuirea câtorva sute de mii de euro pentru omenirea invitaţilor la Conferinţa Ministerială a Procesului Bologna, adică tocmai evenimentul de la Palatul Parlamentului. Invitaţii aflau din gura preşedintelui român că „reforma învăţământului superior este în prima linie a agendei publice în România”, care aparţine celor „consecvenţi şi curajoşi”. Distinşii oaspeţi – un comisar european, miniştri ai Educaţiei din multe ţări, universitari, studenţI – au simţit un fior pe spate când Băsescu i-a anunţat pe un ton aproape ameninţător că „a susţinut o reformă a educaţiei fără compromisuri” şi respinge „soluţiile politicianiste şi retractile”. Aici cred că lui Băsescu i s-au încurcat foile la discurs. Erau amestecate şi ciornele pregătite pentru Summitul NATO de la Chicago de către consilierii lui cei mai războinici – Fota şi Chifu – care, enervaţi de consultaţiile gramaticale pe care le tot solicitau Funeriu şi Baba, le-au dat fraze gata editate, vorba sărăcuţei EBa.

Vorbele curgeau ca izbucurile din Islanda – nori de abureală pentru impresionarea participanţilor că au venit într-o ţară unde profesorii şi studenţii sunt priviţi ca floarea naţiunii, unde societatea îşi smulge ultimul bănuţ de la gură s