Un comunicat călduros emis de Administraţia Prezidenţială consemnează primirea de către preşedintele României, Băsescu Traian, a ambasadorului Regatului Ţărilor de Jos în România, Johannes Hendrik Matteus van Bonzel, cu prilejul prezentării scrisorilor de acreditare. Zice acest comunicat, într-o limbă dulce: “Şeful statului i-a adresat felicitări, precum şi urări de succes” ambasadorului Olandei, neuitând să sublinieze “excelenta cooperare economică în plan bilateral”. Băsescu Traian i-a spus oaspetelui că Olanda este “primul investitor străin în economia românească şi un important partener comercial al României”.
Mult i-a trebuit domnului Băsescu Traian să afle aceste adevăruri. Cine l-o fi convins să nu-l mai ţină pe trimisul Regatului Ţărilor de Jos în aşteptare, cu mult în afara normelor diplomatice, să-şi prezinte scrisorile de acreditare? Supărat că Olanda se opune intrării României în spaţiul Schengen, Băsescu a adoptat o poziţie de forţă, care a creat un scandal diplomatic de proporţii unic în relaţiile dintre ţările UE şi aliaţii NATO. Jurnalul Naţional a dezvăluit în premieră, în 9 aprilie, această situaţie creată de Administraţia Prezidenţială.
În timp ce Băsescu Traian amâna cu lunile primirea Ambasadorului Olandei (sosit din octombrie la Bucureşti), acelaşi Băsescu presa Parlamentul ţării să dea aviz pentru numirea unor ambasadori ai României. Astfel, în aprilie, Administraţia Prezidenţială scria cu mânie: “Ţinând cont de faptul că întârzierea acumulată în finalizarea acreditărilor are deja consecinţe în planul relaţiilor bilaterale cu statele respective, inclusiv în ceea ce priveşte urmărirea obiectivelor noastre pe linia apărării drepturilor comunităţilor româneşti, vă solicit a proceda la convocarea în şedinţă comună a Comisiilor de politică externă cât mai curând”.
Îl frigea pe preşedinte faptul că nu poate să o înscăuneze pe Dana