Procesul mamut, intrat în Cartea Recordurilor prin aberanta convocare în instanţă a aproape o mie de martori – va ajunge, probabil, astăzi, la pronunţarea sentinţei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. „Trofeul Calităţii” mai deţine un record, şi acesta negativ: este procesul pornit cu o încărcătură politică fără precedent în ultimele două decenii. După „celebrul” proces al CPEx, integral politic, credeam că România nu va mai „produce”, în condiţii de democraţie, dosare care să urmărească distrugerea adversarilor politici. Am scris în repetate rânduri despre mascarada judiciară la care s-a angajat în primul rând DNA, care a adunat şi prezentat probe menite să acuze finanţarea ilegală a campaniei electorale a candidatului Adrian Năstase la Preşedinţia României în 2004. Astăzi, când se ajunge la sfârşitul calvarului pentru inculpaţi, dar şi pentru Justiţie – ca instituţie, care şi-a pierdut credibilitatea, merită să punctăm câteva dintre aberaţiile servite de procurori unor judecători „înhămaţi” la sarcina trasată de a juca în piesa „Trofeul Calităţii”.
În primul rând, manifestarea „Trofeul Calităţii” – care a fost „premeditată” de Adrian Năstase ca mijloc de finanţare ilegală a campaniei, a început din toamna anului 2003 şi s-a încheiat în aprilie-mai 2004, adică ÎNAINTE ca „inculpatul” să fi fost desemnat candidat al alianţei politice PSD+PC pentru Preşedinţie. Au fost organizate 11 evenimente cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii, în 11 oraşe, la care au participat circa 3.500 de specialişti, fără nici o legătură cu manifestările campaniei electorale începute după „Trofeul Calităţii”.
În al doilea rând, prejudiciul adus de ISC a fost zero, aceasta fiind concluzia a 17 controale succesive ale echipelor de inspectori. Apoi, ISC nu avea nici baza legală să încaseze taxe, nici capacitatea de a
