Demiterea lui Grăjdan, după un mandat mai scurt de o săptămână la şefia Inspectoratului de Stat în Construcţii, a fost la fel de nejustificată ca şi numirea lui. Premierul Ponta a reparat o greşeală cu o nedumerire. Pentru a nu deveni un subiect fierbinte politic, uşor de trecut la pasivul activităţii Guvernului, premierul a “scăpat” de problema Grăjdan, dar întrebările legate de miza “Trofeului Calităţii” rămân la fel de actuale. Scenariul pus în “cârca” lui Ponta îl numeşti pe Grăjdan cu sarcina de a retrage ISC din poziţia de parte civilă în proces şi apoi îl sacrifici – nu are nici o consistenţă. El a fost desemnat la ISC la recomandarea cuiva, suficient de puternic şi cu influenţă la premier, fapt recunoscut de Ponta. Pasul doi, ce anume l-a determinat pe proaspătul director general al ISC să trimită spre instanţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie o cerere de retragere din proces o explică în amănunt chiar Grăjdan într-un interviu în “Lumea justiţiei” unde susţine, absolut logic, firul evenimentelor. DNA a insistat încă din 2006 ca ISC să se declare păgubită în “Trofeul Calităţii”. Toţi directorii de compartimente nu au putut însă să constate că ISC a fost prejudiciat. În 2008, DNA revine cu o adresă ultimativă dar ISC îşi menţine poziţia. Apare însă un raport întocmit de un expert desemnat de DNA care “stabileşte” că ISC a fost păgubit. Invocând acel raport, care nu era susţinut cu documente, se reuşeşte plasarea instituţiei ca parte în proces. Grăjdan a fost însă “ocolit”, pentru că nu voia să semneze hârtia cerută de DNA deoarece ştia că nu există pagube. Ajuns la conducerea ISC, Grăjdan cunoştea că procesul “Trofeul Calităţii” se află în pragul pronunţării de către cei cinci judecători. O sentinţă care nu mai poate fi atacată. Grăjdan doreşte să preîntâmpine o eroare judiciară în care ar fi fost părtaş prin tăcere. Mai există conştiinţă în această so