Rochia miresei împodobită cu cristale Swarovski, cost rochie 30.000 de euro, doi cai negri la caleașca albă, Ferrari și Maybach, Porsche și Lamborghini, purceluși de lapte, expoziție de fructe, mortadella și prosciutto crudo, Salam și Guță, noi și televizorul, televizorul și noi...Nevoile acestor oameni sunt ”minime”, așa că felul în care înțelege telespectatorul sărăcia nu se aplică în cazul de față. Iar dacă telespectatorul și-a tresăltat degetul butonând pe RTV de exemplu (deși nunta cu pricina nu a scăpat nici unui post care ”se respectă”) l-a încercat fără îndoială un sentiment de apăsare , încercând să înțeleagă care sunt modelele occidentale de bunăstare la care se raportează acești oameni. Răspuns? Nici unul. Înhață ce apucă. Swarovski cu mortadella, și neapărat, dar neapărat prosciutto crudo. Căci fără el, fără prosciutto crudo nu merge Salam, fără Salam nu merge Guță, fără amândoi nu merg Ferrari și Lamborghini...Și care-i știrea aici? Crainicul anunță, efervescent: ”Nuntă de pomină la Lugoj cu oaspeți de seamă și bucate alese! Nepotul șefului comunității de romi a pus la cale o petrecere ca-n filme pentru fiica sa de 15 ani care s-a căsătorit cu alesul inimii sale, în vârstă de 17 ani, în palatul de pe Calea Caransebeșului”. Urmează imaginile. Multe. Opulente. Și telespectatorul înghite. În sec. Cu tot cu prosciutto. Neapărat crudo. E dependent. De televizor. Vorba Shakirei: ” Baby, I'm addicted to you”...