Era mereu vesel şi pus pe şotii. Vioi, plin de viaţă, curios şi năstruşnic. Ştefan-Adrian are 6 ani şi jumătate. Nici nu terminase bine grădiniţă, că el visa la vacanţă. La jocul nestingherit al prietenilor lui, la drumeţiile pe care le plănuia să le facă cu tatăl lui pe munte. De aproape patru luni de zile au început durerile de ureche şi drumurile prin spitale şi policlinici. Vizite la medici care-i spuneau mamei, care mai de care, că cel mic e sănătos şi că otita ce-l supără îi va trece imediat. Zilele în care copilul era chinuit de boală sporeau, iar tratamentul care îi era administrat părea inutil. A trecut o lună, apoi o alta, tratamentul repetat. Degeaba. "Doctorii la care fusesem nu înţelegeau de ce nu îi trece. Mai ales că Ştefan ajunsese să se vaite că îl doare obrazul. Stările de rău se înteţeau mai cu seamă seara, când se apropia ora de culcare. M-am uitat atent. Am zis că poate e vorba de vreun dinte, de vreo măsea, că poate gingia îl deranja. Nimic din toate acestea, până când am observat cum toată partea dreaptă a feţei i se muta către stânga şi nici ochiul nu şi-l mai putea închide”, povesteşte mama copilului, Mariana Colareza şi vocea îi tremură, înecată în lacrimi. Şi-a spus singură că nici polipii şi nici amigdalele nu pot fi cauza care să îl supere atât de tare pe cel mic, aşa cum îi spusese un medic din Constanţa, gata să îl opereze. Dumnezeu a vrut ca părinţii lui Ştefan să ajungă în faţa unei doctoriţe cu har, care de-ndată şi-a dat seama că băiatul suferea de pareză facială de dreapta şi de otomastoidită. "Ni s-a spus că starea lui pare destul de gravă şi că are nevoie urgentă de operaţie. Cum că ar avea o infecţie puternică la urechea internă dreaptă. Am plecat spre Bucureşti la 4:00 dimineaţa. La 9:00 eram deja la spitalul Panduri "Dr. Hociotă” din Capitală. În urma analizelor efectuate acolo, s-a hotărât că fiul nostru trebuie operat de oto