La un moment dat, după cantonamentul din vară şi meciurile de pregătire, spuneam că echipa Corona arată bine. Acum, după trei etape, nu neapărat prin prisma primului loc ocupat, ne menţinem părerea. Cu Bihorul, echipă ce e cotată cu pretenţii la promovare, braşovenii au fost cei care au dictat ritmul meciului şi destinaţia celor trei puncte. E drept, cu ceva emoţii în final, după o egalare forţată şi după aspectul de până atunci al meciului, nemeritată. Corona a început meciul cu motoarele turate. Spatele asigurat de puternicii fundaşi centrali Forika şi Damian, doi laterali cu inimă în ei, Martac (mai ales) şi Avram, cu trei mijlocaşi în zona centrală (Stere, Munteanu şi Stângă) care au măcinat permanent aducând echipa la o posesie zdrobitoare, plus unul în stânga (Leonte), inspirat şi cu chef de joc. În faţă, Chirciu şi mai ales Coman, două guri de foc, unul vitezist, celălalt în forţă. Bihorul nu avea cum să-i reziste. 1-0 s-a făcut repede (18), după puţină tatonare. Leonte a întors eficient un balon din stânga şi Coman a reluat torsionat, cu stângul, o minge care l-a ţintuit pe Popescu şi s-a dus cuminte la colţ, lângă bară. Sarabanda ocaziilor braşovene a continuat. Chirciu a trimis în două rânduri aproape de gol (37 şi 44), repriza terminându-se cu oportunitatea lui Vl.Munteanu de a marca (45). A fost o repriză controlată în totalitate de Corona. Experienţa lui Stere (foarte bun şi la acest meci) şi Stângă, disponibilitatea la efort a benzilor şi eficienţa lui Coman au trimis jucătorii lui Bona în avantaj la cabine. Acurateţea acţiunilor braşovenilor a continuat şi după pauză. Coman a reluat cu capul după un corner bine bătut de Stângă şi s-a făcut linişte în tribune, dar şi pe banca gazdelor, 2-0 (54). Scorul înscris şi desfăşurarea ostilităţilor l-au făcut pe Bona să-i ofere lui Coman aplauzele tribunei, înlocuindu-l în min.64. Decizia putea fi fatală. Din ni