In sedinta din 7 ianuarie 2013, Consiliul de administratie al Bancii Nationale a Romaniei a hotarat sa mentina rata dobanzii de politica monetara la nivelul de 5,25 la suta pe an, se arata intr-un comunicat emis luni de BNR. De asemenea, CA al BNR a mai decis gestionarea adecvata a lichiditatii din sistemul bancar si mentinerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor in lei si in valuta ale institutiilor de credit. Decizia nu este o surpriza, fiind asteptata de jucatorii din piata.
"BNR va monitoriza atent evolutiile interne si ale mediului economic international, astfel incat, prin utilizarea adecvata a instrumentelor de care dispune, sa asigure realizarea si mentinerea stabilitatii preturilor pe termen mediu si a stabilitatii financiare", mai precizeaza comunicatul BNR
Teoretic, dobanzile practicate de bancile comerciale ar trebui sa fie mai mari cu 1, 2, sau 3 trei procente decat rata dobanzii de politica monetara stabilita de Banca Nationala. Rolul principal al lichiditatii este de realizare a "stingerii" tranzactiilor financiare din economie (plati diverse efectuate de clientii bancilor, tranzactii pe pietele financiare, acordarea de credite, plati la buget, incasari de la buget). La nivelul relatiei dintre bancile comerciale si economia reala insa, deciziile BNR produc imperfect efecte si dupa o perioada de timp care poate ajunge la cateva luni. Nivelul dobanzilor la credite depinde nu numai de dobanda cheie a BNR, ci si de asteptarile privind inflatia, de perspectivele privind cresterea economica, marimea dobanzii fiind decisiva pentru deciziile de investitii, consum sau economisire. In general, dobanzi mai reduse stimuleaza investitiile si consumul in defavoarea economisirii, in timp ce dobanzi mai ridicate stimuleaza economisirea, inhiband pe termen scurt consumul si investitiile.
