In prezentarea bugetului pentru 2013 mi-au atras atentia doua afirmatii: este un buget pro-crestere economica si reprezinta o noua filosofie in materie de finante publice. Cum ne dam seama daca aceste afirmatii sunt adevarate? Pana nu se termina2013 nu avem cum sa stim cu adevarat. Totusi, istoria economica ne ajuta. De exemplu un buget care pune accent pe investitii in detrimentul cheltuielilor cu personalul s-a demonstrate ca duce la crestere economica sustenabila pe termen lung, scrie Florin Citu pe blogul lui.

Asadar, un mod de a testa afirmatiile de mai sus este sa ne uitam la evolutia importantei investitiilor versus alte cheltuieli in buget si sa vedem daca 2013 o sa fie diferit.

Graficul urmator prezinta aceasta evolutie. Cheltuielile cu investitiile au ramas in jur de 10% din total cheltuieli si in 2013 ca si in anii precedenti. Asadar nicio schimbare aici.

Un alt mod de a analiza bugetul este sa impartim cheltuielile in fixe si flexibile. Partea fixa cuprinde salarii, pensii, somaj etc, adica mai greu de scazut pe termen scurt mai ales in mijlocul unui ciclu electoral. Iar partea flexibila cuprinde acele cheltuieli care pot fi reduse pe termen scurt pentru a reduce deficitul bugetar si a asigura consolidarea fiscala (subventii, dobanzi, bunuri si servicii). Din graficul urmator reiese ca pana in 2012 s-a reusit o oarecare scadere a componentei fixe a cheltuielilor bugetare. Dar proiectul de buget pentru 2013 creste tocmai aceasta componenta, micosrand posibiliatea de manevra a guvernului in cazul unei surprize negative a cresterii economice. De exmplu, in cazul in care cresterea economica pentru 2013 ar fid doar 0.9% veniturile la buget ar fi mai mici dar cheltuielile nu o sa poata sa fie scazute pentru ca partea mai usor de negociat este din ce in ce mai mica.

Singura solutie este