În ultimele două luni, dar exact două luni, la începutul şi la capătul lor, adică la 14 noiembrie 2012 şi la 17 ianuarie 2013, s-au petrecut două aniversări cu vocaţia firescului vieţii de fiecare zi, omeneşti într-o lume normală. Două sărbători învestite, dacă le-am fi întâmpinat cum se cuvenea, şi cu harul de a face să se risipească zgomotul asurzitor şi obscen al ,,evenimentelor’’ în stare să copleşească şi să sugrume de la o vreme suflarea românească întreagă peste care s-a lăţit şi mahalaua pestilenţială, întreţinută, nu e de mirare, intenţionat, ca să abată atenţia de la cauzele mizeriei morale definitorie, din nefericire, pentru societatea noastră de azi. Iată de ce mă şi opresc asupra lor, pentru că îmi apar atât de nobile, de curate, de dătătoare de încredere în viaţă şi în noi înşine. Aşadar, la şaptesprezece ianuarie, ieri, a împlinit 89 de ani Radu Theodoru un scriitor de romane istorice, romane politice, autor de studii de istorie şi sociale, de studii de cercetare politică şi socială, de monografii dedicate unor împrejurări istorice hotărâtoare pentru destinul naţiunii noastre, memorii, însemnări cuceritoare de călătorie, pagini tulburătoare inspirate din experienţa tragică a ultimului război mondial, în sfârşit cărţi adresate tinerei generaţii, pasiunii ei pentru aventură şi arta curajului în situaţii limită. Între acestea toate un loc important îl ocupă tetralogia închinată lui Mihai Viteazul căruia i-a dedicat şi un scenariu de film remarcabil care a inspirat şi primul nostru mare serial de televiziune. La sfârşitul celui de al doilea război mondial scriitorul Radu Theodoru, tânăr ofiţer – acum general de flotilă aeriană, veteran de război - a fost pilot pe avioane de vânătoare şi bombardament şi s-a distins şi prin fapte de arme pe fronturile româneşti din răsărit şi apus. Spiritul aventurii nu l-a părăsit niciodată şi astfel scriitorul ne-a apă