Azi vom afla dacă referendumul organizat în Bulgaria va da undă verde construirii centralei nucleare de la Belene. Subiect care, de ani de zile, a provocat discuţii dintre cele mai aprinse în ţara vecină, dar a stârnit şi controverse dure pe plan mondial.
Cauza? Există multiple rapoarte (ale unor oameni de ştiinţă bulgari dar şi ale unor institute de cercetări ştiinţifice internaţionale de prestigiu) care afirmă că centrala respectivă urmează să fie ridicată exact deasupra unei importante falii seismice, ceea ce ar reprezenta o primejdie enormă atât pentru bulgari cât şi pentru noi, la modul direct, amplasamentul fiind, practic, în apropierea imediată a graniţei cu România.
Există acceptul de principiu dat de Comisia Europeană. Există studiile de risc făcute de viitori constructori ai centralei, compania rusească dând toate asigurările că ea va fi fiabilă şi că nu vor exista probleme pe viitor.
Ceea ce mă nedumereşte, pentru a folosi un termen blând, este totala şi inexcuzabila lipsă de reacţie a autorităţilor româneşti în domeniu. Poate e aşa cum zic ruşii. Atunci să zică cineva asta. Să-şi ia răspunderea unei analize documentate şi care să dea o garanţie românilor că nu vor avea o problemă de supravieţuire în cazul unui cutremur mai puternic de 7 pe scara Richter (nivelul de siguranţă garantat pentru Belene), care ar transforma centrala într-o bombă nucleară sau într-o sursă de poluare uriaşă.
Mi-aş fi dorit să-i aud pe europarlamentarii noştri că sunt măcar nedumeriţi, neliniştiţi sau interesaţi de acest subiect, ridicându-l în dezbateri, măcar învăţând de la vecinii noştri unguri care descriu continuu, cu lux de amănunte, ce primejdii de poluare îi pasc din partea instalaţiilor noastre industriale care le otrăvesc apele şi pământul. Nu e cazul. De ce ar fi ascultat mesajele care circulă intens la Bruxelles, dezbătute chiar în Parlamentul Eu
