E mâncare de vizitii beţi, dar după ea se înnebunesc elitele. E leacul perfect pentru mahmureală, iar orice oraş care se respectă are o cârciumă vestită pentru acest fel de mâncare“. Aşa o descrie Radu Anton Roman. Eu aş spune atât: o iubeşti sau o urăşti, cale de mijloc nu există cu ciorbă de burtă!

Provenită din Orient şi nedepăşind graniţele Europei centrale, ciorbă de burtă s-a autohtonizat în România. Pentru că am preluat-o sub stăpânire otomană, acră i-a fost şi ei soartă. La propriu, căci oţetul e un adaos românesc în ciorba asta, la fel că şi zarzavaturile.

Dar, cum spuneam, fiecare cârciuma care se respectă are ciorbă ei de burtă. La „cârciuma“ Farfuridi, lucrurile se întâmplă cam aşa. Pentru vreo zece înfometaţi, e nevoie de 1,2 - 1,5 kilograme de burtă proaspătă, nu congelată, nu prefiartă. Dar nu doar atât. Ciorba asta fără câteva oase de vită, plină de măduvă, nu e întreagă.

Cele din urmă lasă gust şi aromă în supă, la fel şi gelatină, astfel că zeama o să fie densă, compactă. Le fierbeţi pe toate împreună cu burta, în 5-6 litri de apa. Când clocotesc, fiţi cu grijă să luaţi spumă cu o paletă, apoi lăsaţi totul să fiarbă la foc potrivit măcar două ore.

Citiţi continuarea reţetei pe Farfuridi.ro.