La 5 ani cântărea doar 15 kilograme. Avea mereu chipul de culoarea portocalei şi fiece treaptă urcată părea că scoate sufletul din el. Cătălin nu a simţit nicicum că ar avea copilărie. Atunci, la 5 ani, când băieţii încep să descopere cât de frumos este jocul cu mingea sau alergatul ori înotul, Cătălin explora o altă lumea: cea a spitalelor, a acelor înfipte în mână ori în burtă, a transfuziilor de sange care picurau o dată la 2 secunde viaţă în trupul său bolnav. Medicii de la Craiova, oraşul cel mai apropiat de locuinţa lor, i-au recomandat femeii să meargă cu el la Spitalul Fundeni din Bucureşti, cu suspiciunea de anemie majoră. Nimeni nu ar fi crezut că de fapt, boala copilul avea să fie mult mai gravă şi că urma să-l condamne de atunci la o lungă suferinţă. “Betatalasemie majoră”, acesta a fost diagnosticul pus de specialiştii de la Fundeni, în urma analizelor făcute. Altfel spus, o anemie severă, o afecţiune care împiedică organismul să reţină mineralele de care are nevoie. Din această cauză, trupul copilului este mereu slăbit, fără forţă, oboseşte repede şi nu ia în greutate.

Cătălin împlineşte în august 12 ani. Este în clasa a IV-a. Cântăreşte 29 de kilograme. De 7 ani de zile, lună de lună, nelipsit, copilul se află într-unul din saloanele Spitalului Fundeni, aşteptând să se termine transfuzia. “Stăm două zile în Bucureşti. Cătălin are nevoie de două unităţi de sânge, câte una în fiecare zi. Fiecare transfunzie durează cam 4 ore, timp în care băiatul meu trebuie să stea nemişcat”, povesteşte Simona Andrei, mama copilului şi vocea îi este înecată în lacrimi. Nici acum nu îi vine să creadă cum de au putut trece prin chinul transfuziilor pe care trebuia să i le facă ea copilului, acasă. În fiecare zi, Cătălin trebuia să stea întins pe pat, 12 ore, cu un ac înfipt în burtă, lângă care era ataşat un furtunaş din care picura sânge. În fiecare noapte, ri