Între sutele de ştiri din categoria bârfă, viol, incest, accidente groaznice, divorţuri senzaţionale sau înţelepciuni creştine ale lui Nea Gigi politicianul, s-a strecurat cu greu şi a disparut cvasi-instantaneu una cu adevărat importantă, anume ameninţarea absolut reală formulată de Coreea de Nord: “avem capacitatea operaţională deplină de a lovi orice obiectiv strategic din SUA”.
Departe de noi, veţi spune. Departe şi, în consecinţă, de ce ne-ar interesa?
Ar trebui să ne intereseze pentru că de această spectaculoasă şi continuă dezvoltare a tehnologiei militare nord-coreene au început, foarte de curând, să fie interesate, chiar extrem de interesate, state din cele mai diferite zone ale lumii, cu capacitate de plată instant, în cash, şi cu foarte puţine standarde sau convenţii la care să fi aderat în domeniul limitării sau interzicerii armelor nucleare.
Că este aşa, o demonstrează rapoarte (unele publice, alte difuzate pe surse) provenind din partea mai multor servicii de informaţii militare. În urmă cu câteva zile, pe “Strategy Page” se afirmă că, începând cu 1987, Coreea de Nord a exportat aproape 500 de rachete balistice.
Cele mai multe dintre transporturi (420) au avut loc între 1987 şi 1993... Cele mai multe au ajuns în Siria, Iran, Egipt, Pakistan, Libia, Emiratele Arabe Unite şi Yemen. Cele mai multe rachete erau din clasa SCUD, costând fiecare în jur de un milion de dolari...Se crede că Egiptul deţine peste 50 de rachete nord-coreene, iar 20 dintre acestea (tip Nodong) au o rază de acţiune de peste 1200 Km. Experţii chinezi şi nord-coreeni care au fost recent identificaţi în Egipt par să tranzacţioneze îmbunătăţiri designului şi capacităţilor de producţie pentru rachetele egiptene.
Chestiunea este foarte serioasă. Sigur, nimic nou în faptul că în ţările din Orientul Apropiat şi Maghreb s-au strâns, mai ales în ultimele do
