În ultima vreme, Serviciul Român de Informaţii, prin purtătorul său de cuvânt, Sorin Sava, ne oferă informaţii bombă. La sfârşitul săptămânii trecute am aflat, astfel, că România este atacată. De un alt stat. Iar atacul a fost cibernetic. Şi asta s-a întâmplat la scurt timp după ce tot SRI a anunţat un alt atac, ceva mai puţin periculos, denumit “Octombrie Roşu”. Straniu că, după asemenea enunţuri, nu se mai întâmplă nimic. Se lasă liniştea peste români, peste România.
Am pretenţia - şi cred că şi cei care citesc aceste rânduri au aceeaşi pretenţie - că, atâta vreme cât plătim cu mulţi bani publici existenţa celui mai important serviciu inteligent intern, acesta să ne confere, la schimb, siguranţă. Şi nu nesiguranţă. Cu alte cuvinte, este cât se poate de firesc să fim informaţi atunci când România este victima unui atac major, dacă aşa stau lucrurile, dar ar trebui să fim informaţi şi asupra rezultatului. Cine ne atacă? De ce ne atacă? Care au fost prejudiciile? Cine a invins? Cum am ştiut să ne apărăm, dacă am ştiut? Avem toate aceste răspunsuri? În mod categoric, nu.
Să despicăm putin firul în patru. Despre cele două atacuri, “Octombrie Roşu” şi ultimul, cel din ziua de vineri, 1 martie, de la ora 15.36, am aflat nu din surse. Nu dintr-o publicaţie oarecare. Nu de la o televiziune tabloidă. Nu din târg. Ci din cea mai importantă şi credibilă sursă cu putinţă. Chiar de la Serviciul Român de Informaţii. Şi nu de oriunde. Ci de la domnul Sorin Sava, purtătorul de cuvânt SRI. Ceea ce înseamnă că atacurile au fost reale. Dar mai multe de ce nu ştim?
Ne mai spune, totuşi, purtătorul de cuvânt, atât în ceea ce priveşte atacul anterior, “Octombrie Roşu”, cât şi sau mai ales despre atacul de vineri, că ele au fost puse la cale de o altă entitate statală. Adică de un alt stat. Atenţie, de un stat, nu de nişte hackeri dintr-un stat. În continu
