În România, moda primăvară-vară, presupune, obligatoriu, basca Schengen. Este o bască de culoare portocalie, cu o insignă având trei litere M, C și V. Basca trebuie păstrată la îndemână și pusă pe cap de îndată ce, la Bruxelles, se stabilește directiva de modă pentru România. Anunțurile se fac de la Cotroceni.
Lăsând gluma la o parte, câteva observații în legătură cu tema Schenghen: Accesul în spațiul Schengen reprezintă pentru România un drept iar pentru partenerii noștrii din UE o obligație, conform Tatatului de aderare. Dreptul nostru era exigibil de la momentul îndeplinirii condițiilor tehnice, ceea ce s-a realizat (cu un efort de peste un miliard de euro, inclusiv prin firma franco-germană EADS). Din acel moment, obligația tuturor partenerilor noștri era prioritară, indiferent dacă purtam bască, dacă ei aveau probleme cu alegerile interne, sau cu imigranții din Africa, Asia, Patagonia sau din Commonwealth.
Pentru noi, problema accesului în Schengen se punea și se pune de drept, nu "prioritar" indiferent de pe cine vrea Băsescu să pună la conducerea Parchetelor, a PDL, a Curții Constituționale, în general la "conducerea" statului său "de drept".
Evident, și MCV și accesul în spațiul Schengen - se vede tot mai clar - au fost și sunt instrumente prin care Băsescu încearcă să-și realizeze interese personale, legate de controlul asupra unor instituții. Se vede clar că el este cel ce vrea să se lege, - prin intermediul PPE - Schengen-ul de MCV. Termenul decembrie (pentru viitorul raport MCV) este prea îndepărtat pentru planurile sale și atunci a dorit să forțeze, utilizând termenul din martie pentru Schengen și încercând, prin interpuși din străinătate, să lege Schengen-ul de MCV (numirea procurorilor, etc.) Și pentru Germania, electoral, termenul din martie este prea apropiat. Lucrurile astea sunt evidente.
Din punct de v
