Statul de drept nu depinde de unghiul din care il privesti. El exista sau nu exista. Democratia este functionala sau a esuat. Pur si simplu. Indiferent din ce directie privesti. Daca este adevarat ceea ce afirma unii dintre noi de ani de zile, in sensul ca, in Romania, democratia a fost regresiva, atunci si aceeasi afirmatie facuta de partenerii nostri euro-atlantici este la fel de adevarata. Daca noi avem dreptate cand spunem ca statul de drept nu functioneaza, atunci au si ei dreptate cand spun acelasi lucru. Poate ca intr-un singur punct suntem in dezacord. Atunci cand raspundem la intrebarea “cine e de vina?”.
Regimul Traian Basescu s-a instalat la sfarsitul lui 2004. La acea data, Romania fusese primita in NATO si parcurgea un proces accelerat de integrare in aceasta structura. Fusesera inchise, cu succes, si capitolele de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeana. Ramaneau a fi facute unele progrese in materie de Justitie. Statul roman fusese masurat, evaluat, iar verdictul era pozitiv. Eram un stat de drept, cu o economie functionala de piata. Este adevarat, se vorbea despre coruptie. Si chiar despre coruptie la varf. Si se mai vorbea, pe buna dreptate, despre incapacitatea Justitiei de a raspunde acestei provocari.
Ce s-a schimbat in rau, sub regimul Traian Basescu? De ce, spre punctul terminus al acestui regim, partenerii nostri euro-atlantici ajung la concluzii care ne plaseaza inapoi in timp, undeva la orizontul anilor 2000? Cand NATO era inca surd la solicitarile noastre. Ca sa nu mai vorbim de Uniunea Europeana. Ce s-a schimbat? Cat s-a schimbat? Cine e responsabil?
Sa tragem linie si sa facem un bilant cat se poate de obiectiv. Sunt ani de zile de cand persoane ca mine, care observa atent, zi de zi, viata politica dar si dimensiunea juridica a statului roman, semnaleaza faptul ca, in loc sa se produca schi
