La Bad Gastein, durerile de “şale” ale Occidentului sunt tratate de un fizioterapeut de origine română

Când aurul Daciei n-a mai ajuns pentru a mulţumi toată lumea romană, gonacii Imperiului au trecut munţii, în Nord, chemaţi de legendele “pântecului de aur” al Alpilor. N-au găsit Cornul Abundenţei, dar nici capul nu şi l-au pierdut, întorcându-se la Roma cu vestea cea bună că, între Sonnblick şi Ankogel (pe Valea Gastein din Austria de azi ), “ceva aur ar fi”... Exploatarea metalului galben a pornit şi, curând, între Valea Gastein şi Roma, prin pasul Mallnitz, carele cu roţi de lemn s-au urnit să transporte aurul din a cărui strălucire Cleopatra alegea linia modei timpului său. Nu se ştie cât aur s-a extras, în Antichitate, din pântecele Alpilor austrieci, dar cert e că, în secolul al XVI-lea, după o lungă pauză medievală, “goana dupa aur” a fost reluată. Celebrul Paracelsus a făcut, de altfel, în zonă primele experienţe cu metalul rar, reuşind să-şi adjudece nu doar renumele de alchimist, ci şi pe cel de “invisible man”. Doar într-un singur an, 1557, arată dovezile istorice, din Valea Gastein au fost extrase peste 800 de kilograme de aur pur.

Mai târziu, spun alte documente, însuşi împăratul Franz Iosef lua decizii, “la faţa locului”, privind extracţia de aur. În timpul său, s-a construit o cale ferată care ducea la Salzburg, s-au trecut sub protecţia statului izvoarele de apă termală şi tot atunci s-au pus bazele viitoarei staţiuni balneo-cimaterice Bad Gastein, în jurul cascadei naturale înalte de 340 de metri; e staţiunea în care va sta, pe timpul verii, patru ani la rând, şi regele României, Carol I!

Lumea elegantă de la începutul secolului al XX-lea a ales Bad Gastein, oraşul de la gura minelor de aur, drept loc de promenadă romantică; chiar dacă n-ar fi fost decât neastâmpărata împărăteasă Sissi (Elisabeta), care i-a dedicat staţiunii patru poe