Baronul Laveleye. Voiaj în România (9)

Impresii de călătorie, crochiuri sentimentale, amintiri despre oameni şi locuri, care denotă marele interes pe care l-a purtat României baronul belgian Emile de Laveleye. Paginile sale de memorialistică – traduse azi pentru prima dată în limba română – sunt utile şi în plan istoric. Le-am extras din cartea sa “La Peninsule des Balkans”, publicată în 1888, în urma voiajului întreprins în Europa orientală.    

__________________________

În România rurală, multe ar trebui luate de la început. Mai întâi, ar trebui schimbat aspectul satelor aducând, prin irigaţii, mai aproape de ele păşunile şi peluzele de verdeaţă; ar trebui construite parcuri şi reşedinţe simple, rustice dar confortabile. Aceste idei ar trebui să vină din mai multe părţi deodată, pentru ca relaţiile de societate - indispensabile pentru fericirea românilor şi mai ales a româncelor care, după obiceiul pariziencelor pe care le imită cu uşurinţă în domeniul modei, sunt foarte sociabile şi nu se simt bine când sunt izolate - să se poată, ca în Anglia, regăsi şi în comerţul cu vecinii.

Parcurgând câmpurile întinse - goale şi arse de soare - cinci sute de kilometri, de la Galaţi la Vârciorova, ca să mă mai răcoresc puţin, închideam ochii şi-mi imaginam peisajele încântătoare ale Elveţiei şi Angliei, îngrijite exclusiv de mâna omului care le-a înfrumuseţat alternând inteligent copacii cu iarba: Tunbridge-Wells, Shere, Liesthal, Emmenthal sau Simmenthal.

Câteva vorbe înţelepte ale latinilor

Doar când satele vor deveni locuri agreabile de privit şi de locuit, proprietarul se va fixa acolo; dar, pentru a opera această transformare, trebuie atras un capital, de undeva. Pe urmă, este indispensabilă o ocupaţie care să absoarbă activitatea castelanului şi a castelanei; bunăoară, de a înfrumuse