Sursa foto: Shutterstock
Guvernul Ciprului este atât de secătuit de bani, încât naţionalizarea depozitelor bancare - o sursă sigură şi rapidă de lichiditate - i-a fost dată drept cel mai puţin păgubitoare soluţie pentru salvarea sistemului bancar uriaş. Depozitele băncilor din Cipru depăşesc de cinci ori PIB-ul, dar cea mai mare parte a acestor bani nu ajunge în economia reală. În UE sunt mai multe state cu sisteme bancare exagerat de mari, iar dacă turbulenţele din Cipru vor degenera într-o migrare a capitalului şi o criză de neîncredere în siguranţa economiilor, aşa cum avertizează analiştii, problema se pune cine ar putea ajunge în aceeaşi situaţie cu Ciprul. În Luxemburg, depozitele sunt de 14 ori mai mari decât economia.
Disecţia sistemului bancar cipriot
Cu resurse puţine şi o populaţie mică, dar măcinată de conflicte etnice, Ciprul a căutat să se dezvolte transformându-se în paradis fiscal, ceea ce a făcut ca activele bancare din această ţară să crească de la 78 miliarde euro în 2007, înainte de intrarea în zona euro, la 126,4 miliarde euro la sfârşitul lunii ianuarie, sumă de şapte ori mai mare decât PIB-ul, scrie Bloomberg.
Ca şi în cazul Islandei, o altă economie minusculă în comparaţie cu mărimea sectorului bancar, investitorii care au apelat la băncile cipriote au urmărit dobânzi pentru depozite mai atractive în condiţiile în care randamentele din alte state din zona euro deveneau tot mai mici. Băncile cipriote plăteau în ianuarie o dobândă medie de 4,45% la depozitele constituite pentru mai puţin de doi ani, faţă de 4,25% în 2008, potrivit datelor băncii centrale cipriote.
Banca Centrală Europeană a redus de la 4% la 0,75% dobânda de politică monetară în aceeaşi perioadă, iar băncile germane şi-au micşorat dobânzile de la 4,01% la 1,5%.
Din depozitele de aproape 70 miliarde euro deţinute de clienţii nonbancari la
