S-a deschis una dintre acele partide de şah cu miză globală care, indiferent de rezultat, vor schimba raţionamentele şi exerciţiul puterii globale în perioada care urmează. Indiferent de rezultat deoarece, veţi vedea, important este că jocul a fost demarat şi că au putut fi întrunite condiţiile fatidice ale jocului mortal: două ţări deţinătoare de armament nuclear îşi desfăşoară forţele, ridicând la nivel maxim
gradul de alertă al trupelor convenţionale şi activând dispozitivele neconvenţionale de apărare şi ripostă.
Istoria recentă a acestui tip de mişcări ne arată că două au fost episoadele de până acum cînd armele nucleare fie au fost detonate, fie au fost evocate la nivelul alertei ultime. Primul episod este atacul american cu bombe nucleare împotriva celor două oraşe japoneze, atac neconvenţional asupra unei ţări care nu dispunea de armament nuclear. Al doilea episod a fost “criza rachetelor” din Cuba, momentul de criză care ameninţat ruperea echilibrului terorii şi era foarte aproape de declanşarea unui război termonuclear.
Ambele episoade au avut ca urmare directă schimbarea pe termen lung a geografiei politice şi militare a lumii, au provocat modificări de substanţă a tipologiei de înarmare, a dotărilor fiecărui tip de armate, a dus la rescrierea manualelor militare, au dus la formarea de noi alianţe, redefinirea de spaţii de influenţă.
Nimeni nu poate şti ce se va întâmpla după data de 10 aprilie, momentul de la care nord-coreenii au anunţat official că nu mai pot garanta securitatea personalului diplomatic, semnal echivalent cu o ultimă punere în gardă înaintea declanşării ostilităţilor. Nimeni nu poate spune nici dacă vor activa lansatoarele pe care au instalate rachete cu încărcătură nucleară. Nimeni nu poate spune nici măcar dacă vor ataca. Dar, deja, asta are mai puţină importanţă.
Ce este acum esenţial este că există proba
