Suceava pute. La propriu, pentru că de aproximativ două săptămâni oricine are drum în zona Iulius Mall face faţă cu greu mirosului care pluteşte în aer. Este vorba despre un miros de nesuportat de fecale. Iar senzaţia neplăcută s-a accentuat în ultimele zile, de când vremea s-a încălzit. Miile de suceveni care au strâmbat din nas şi au înjurat zdravăn nu au putut face altceva decât să-şi dea cu presupusul despre sursa acestei poluări a aerului. Răspunsul este unul foarte clar, dar şi îngrijorător în acelaşi timp.

Mirosul vine din staţia de epurare a municipiului Suceava, aflată în administrarea ACET. Iar pentru cei care nu-şi amintesc, staţia de epurare este investiţia pentru care s-au cheltuit nu mai puţin de 14 milioane de euro, bani provenind din bani împrumutaţi de Primăria Suceava, de la bugetul de stat şi din fonduri europene. Iar această investiţie a fost inaugurată cu mare fast în iulie 2011, în urmă cu mai puţin de doi ani, iar oficialităţile declarau despre staţia de epurare că este „o bijuterie”.

O fi o bijuterie doar în ceea ce priveşte preţul, pentru că ceea ce se întâmplă acum este departe de pretenţiile unei staţii de epurare la nivelul unui oraş european, aşa cum se doreşte a fi Suceava.

Aproape 3.000 de tone de nămol, mai exact excremente în stare pură, stau la soare în staţia de epurare

Cum s-a ajuns să pută într-un asemenea hal dintr-o staţie de epurare în care s-au băgat 14 milioane de euro? Este o întrebare la care un oraş întreg aşteaptă răspunsuri coerente şi rezolvări serioase, nicidecum bâlbe şi improvizaţii.

Apele reziduale din canalizarea oraşului ajung în staţia de epurare unde sunt prelucrate. De aici, apele prelucrate sunt deversate în râul Suceava, iar partea solidă, nămolul aşa cum este denumit de oamenii din domeniu, rahatul pe înţelesul tuturor, este depozitat pe câteva platforme.

Iar