Costurile de finanţare ale ţărilor cu probleme sfidează cri­za din zona euro şi scad, ceea ce dă la prima vedere ima­gi­nea unei atmosfere de calm şi optimism, însă aceasta este în­şe­lătoare deoarece reflectă faptul că pieţele şi-au pierdut în­crederea în capacitatea liderilor europeni de a împulsiona creş­terea economică, scrie Bloomberg.

Investitorii sunt încrezători că UE nu va lăsa guvernele să ajun­gă în situaţia de a nu-şi mai putea plăti datoriile, dar şi des­curajaţi să cumpere obligaţiuni de perspectiva unei ere de creş­tere economică slabă.

Yieldurile obligaţiunilor italiene şi spaniole cu scadenţa la doi ani au atins în această săptămână minimul de după cel pu­ţin 1993, anul în care Bloomberg a început să le ţină evidenţa.

Costurile de finanţare au urcat la cote periculoase în 2011 şi 2012, când investitorii s-au temut că guvernele unor eco­no­mii mari precum Spania şi Italia ar putea intra în incapacitate de plată. Dar acest risc s-a redus substanţial după ce pre­şe­din­tele Băncii Centrale Europene Mario Draghi a spus că va face „tot po­sibilul“ pentru a apăra euro, iar instituţia pe care o con­duce a implementat programe care să-i susţină anga­ja­men­tul.

Preţurile mici de împrumut reprezintă veşti bune pentru Spania şi Italia, dar motivele costurilor reduse - o promisiune a BCE şi economii anemice – sunt îngrijorătoare deoarece nu reflectă forţa reală a statelor, capacitatea acestora de a creşte şi prospera, concluzionează Bloomberg.

Unii investitori sunt mai tranşanţi. „Pieţele su­pra­es­ti­mează capacitatea BCE de a interveni în caz de necesitate“, avertizează Roberto Perotti, profesor de economie la Universitatea Bocconi din Milano. El apreciază că Italia este prea mare pentru a fi salvată chiar şi de către BCE.

Costurile de finanţare ale ţărilor cu probleme sfidează cri­