În aceste zile, în Turcia se întâmplă ceva cu totul nou, ceva ce poate fi interpretat la prima vedere drept o continuare sui generis a „primăverii arabe”: revolta tinerilor împotriva unui regim conservator acuzat de comportament dictatorial şi de evoluţie cu tentă fundamentalistă.

Ce este nou?Pentru prima oară în şirul revoltelor urbane de tip indignados , motivaţia primară nu o reprezintă problematica socială sau economică, ci una ecologistă. Motivaţia respectivă este specifică grupurilor protestatare altermondialiste sau ecologist ultra-militante tip Greenpeace. Introduce deci în paradigma revoltelor urbane acest tip special de demonstranţi şi, iarăşi noutate absolută, îi integrează chiar în nucleul iniţial de protestatari, foarte posibil odată cu pachetul lor de revendicări politice specifice, mult mai amplu decât păstrarea unei zone verzi...Noutate absolută, mişcarea de protest capătă extraordinar de rapid o tentă anti-islamist-fundamentalistă şi anti-conservatoare, lucru care nu s-a mai întâmplat nicăieri în spaţiul Maghrebului “primăverii arabe”, cea a cărei succes a fost transformat tocmai într-o victorie fără precedent a islamiştilor radicali.Armata nu a ieşit din cazărmi, ciocnirile, chiar extrem de brutale, având loc doar între manifestanţi şi forţele special anti-manifestanţie ale poliţiei turce. Semnal foarte important, iarăşi cu totul deosebit de turnura evenimentelor parcă trase la indigo din spaţiul maghrebian. Important şi dacă ne gândim la seria de evenimente care au dus la decapitarea unor întregi zone de comandament în armata turcă în ultimii ani.Pentru prima data, cvasi-instantaneu, atît SUA cât şi Uniunea Europeană au reacţionat foarte rapid, punând în gardă guvernul Erdogan asupra folosirii excesive a forţei, decredibilizându-l instantaneu, ostilizând opinia publică internaţională şi provocând efecte economice negative imediate pe burse. Î