Tămâia are foarte multe proprietăţi terapeutice, pe lângă utilizările în ceremonialul religios, iar acest lucru nu este ştiut de foarte multă lume.

Arborele de tămâie face parte din familia Burseraceae, cu speciile Boswellia carteri, Boswellia serrata, Boswellia sacra, Boswellia thurifera, Boswellia frereana, fiind originar din Africa tropicală şi Arabia.

Listă lungă

Prin incizii longitudinale făcute în scoarţa acestui mic arbust se scurge un lichid lăptos, care în contact cu aerul se solidifică, formând bucăţi, mai mari sau mai mici, puţin globuloase, de culoare gălbuie, care constituie produsul vegetal, sub numele de tămâie. Solidificată sub forma unor boabe neregulate, de culoare gălbuie-roşiatică, care prin ardere, produce un fum cu miros aromat pătrunzător, tămâia este folosită în ceremoniile religioase, medicină şi parfumerie.

Tămâia are următoarele proprietăţi terapeutice: expectorante, antiiflamatoare, diuretice, sedative; antiseptice, antimicrobiene, astringente, cicatrizante; analgezice, antialergice, antidepresive; antitumorale; antiastmatice; antireumatice; imunostimulatoare, tonice. Iar lista ar putea continua.

Efecte calmante

Extractele din tămâie sunt foarte mult folosite în aromaterapie, cosmetică şi parfumerie. Cea mai importantă acţiune a uleiului de tămâie este asupra sistemului nervos, având efecte calmante, înviorătoare, energizante, imprimând o stare de confort, mai ales în cazul persoanelor stresate, sau afectate de scleroza multiplă în plăci. La nivelul aparatului digestiv, uleiul acţionează benefic în boli inflamatorii ale colonului (boala Crohn), în diaree, dizenterie, calculoză biliară, ulcere gastrice, indigestii, colite ulceroase, hemoragii interne.

Nu se recomandă

În afecţiunile căilor respiratorii cronice, efecte benefice se constată în tratamentul bronşitelor, al astmului bronşic, guturaiu