Coincidenţele fac din istoria noastră o succesiune de întâmplări tragicomice. În urmă cu exact 35 de ani, în ultima săptămână de iulie se producea “defectarea” lui Pacepa. Generalul de Securitate care avea un rol cheie în spionajul românesc era şi consilier al preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi, ca atare, avea un statut practic de neatins. A plecat în 22 iulie în Germania cu un mesaj pentru cancelarul RFG şi, în 24 iulie a dispărut din hotelul din Koln unde se afla cazat. După două zile de căutări fără succes, Ceauşescu a fost anunţat că Pacepa s-a “evaporat”.  Rapid, această dispariţie s-a confirmat drept o trădare istorică. Ceauşescu era în Deltă şi a revenit în 26 iulie la Neptun. A avut nopţi de insomnie încercând cu disperare  să-şi recupereze spionul-şef de la nemţi şi apoi de la americani. Palatul de la Neptun a devenit apoi un coşmar pentru  Ceauşescu, unde, în anii care au urmat până în 1989, în fiecare vară nu putea să scape de fantoma lui Pacepa.

Acum, exact în aceiaşi săptămână de iulie, Băsescu Traian s-a trezit şi el urmărit la Neptun de fantoma unui spion ambalat în  terorist.

În acelaşi pat în care se perpelea Ceauşescu, îşi consumă nesomnul şi Băsescu Traian căruia i-a ieşit în cale un schelet care, vai, mişcă.

Omar Hayssam, spionul tuturor, a aterizat în zori de zi, musafir nepoftit de Cotroceni.  După ce s-a străduit să-l facă pierdut în furtunile de nisip ale Orientului Mijlociu, Băsescu se trezeşte cu “marele dispărut” în poartă. La “legenda” teroristului  lucraseră cu sârg câţiva ofiţeri devotaţi care şi-au câştigat grade şi funcţii din aducerea acasă a răpiţilor la comandă. Banii pentru operaţiunea “orb prin Gaza” au fost bine ascunşi; nici procurorul de caz nu i-a mirosit. Hayssam a fost folosit de Băsescu la fel ca şi insomniacul din patul de la Neptun care, după fuga lui Pacepa, a schimbat şefii serviciilor secrete şi pr