De cele mai multe ori în România partidele şi alianţele politice au ajuns la putere în urma unui vot negativ, de sancţionare a guvernării anterioare, şi nu prin programele şi capitalul de încredere pe care acestea le-au prezentat publicului.

Poate doar cîştigarea alegerilor parlamentare şi prezidenţiale de către Convenţia Democrată şi Emil Constantinescu în 1996 este excepţia de la această regulă nescrisă după care a funcţionat electoratul român.

Lansarea la începutul acestei săptămîni a Partidului Mişcarea Populară este un eveniment care nu a surprins pe nimeni, partidul fiind anunţat practic încă de la constituirea Fundaţiei Mişcarea Populară în primăvara acestui an. După ce Vasile Blaga a fost reconfirmat în funcţia de preşedinte al PDL la Convenţia Naţională a partidului din 23 martie, preşedintele Traian Băsescu şi-a luat adio de la partidul pe care l-a construit. Ne aducem bine aminte de mesajul video al preşedintelui: "Adio PD, adio PDL! Astăzi ne-am despărţit. Mă voi dedica construcţiei unei alte soluţii de dreapta."

După cîteva zile, consilierul prezidenţial Cristian Diaconescu anunţa înfiinţarea Fundaţiei Mişcarea Populară. Încă de la început preşedintele fundaţiei, Marian Preda, nu a exclus constituirea unui partid care să exprime şi să fructifice politic principiile şi valorile promovate de fundaţie. Aşa se face că Fundaţia a recoltat timp de cîteva luni, în urma unor dezbateri organizate în toată ţara, obiectivele pe care să le aibă noul partid.

Dacă partidul are ca principal obiectiv dezvoltarea clasei de mijloc, atunci avem de-a face cu un enunţ neclar, la limita neseriozităţii.

În Programul Partidului Mişcarea Populară citim că acesta s-a născut "pentru a oferi un vehicul politic clasei mijlocii din România." Dacă noul partid se adresează clasei de mijloc existente, atunci miza este extrem de mică, avînd în