Mănăstirea Hagigadar a fost loc de pelerinaj pentru sute de credincioşi armeni şi români, care au ţinut să se roage pentru împlinirea dorinţelor. Ca în fiecare an, în cea mai apropiată duminică de sărbătoarea Sf. Maria sau Adormirea Maicii Domnului, pelerinii îşi îndreaptă paşii spre mănăstirea „tuturor dorinţelor”, aşa cum este cunoscut lăcaşul de cult ridicat acum 501 ani de doi negustori armeni. Unii dintre credincioşi nu ajung pe propriile picioare în curtea mănăstirii, şi asta pentru că tradiţia spune că dealul de la Hagigadar trebuie urcat în genunchi pentru ca cele mai ascunse dorinţe să prindă viaţă.

La fel s-a întâmplat şi cu o femeie din Suceava, pentru care chinul de a urca dealul în genunchi nu este nici pe departe un chin atât de mare faţă de răsplata pe care o aşteaptă.

„Mi-e greu să urc dealul în genunchi, dar încerc să fac eforturi. Am fata bolnavă şi aş vrea să se facă sănătoasă”, a mărturisit femeia.

Unii vin la Mănăstirea Hagigadar pentru lucruri mai trupeşti. Este şi cazul lui Lavric Şuleap, un bărbat de 60 de ani, din Milişăuţi, care în decurs de trei zile a ajuns la Hagigadar de două ori. Scopul său este unul foarte clar. „Am venit aici pentru o femeie, pentru o gospodină, cred că o să-mi găsesc consoarta, sunt convins de asta”, a spus Lavric Şuleap, care a continuat să ocolească biserica în genunchi.

Pelerini de la sute de kilometri depărtare

Pe dealul de la Hagigadar au venit nu doar oameni de prin partea locului, ci şi foarte mulţi credincioşi de la Constanţa, Bucureşti sau Piteşti. Cu toţii sunt mânaţi de acelaşi sentiment, că Dumnezeu le va fi aproape şi le va ocroti familiile. Despina Adam este din Vaslui, iar la mănăstirea „tuturor dorinţelor” a ajuns ieri pentru prima dată în viaţă.

„Am văzut la televizor şi a zis multă lume că s-a realizat tot ce şi-a pus în gând şi mă gândesc că poate Dumnezeu