Este pentru prima oară în istoria şcolii româneşti când nu mai există directori de şcoli care să fi ocupat funcţia prin concurs, pentru că nu s-a mai ţinut concurs de mulţi ani.
Şefii politici ai educaţiei au considerat că e mai bine să-şi planteze oamenii din clientelă la conducerea şcolilor, să-i ţină sub ascultare, sub ameninţarea ca îşi pierd postul, dacă nu execută comenzile şefilor din inspectoratele şcolare, şi ei plantaţi tot politic.
Si asa s-a ales praful de depolitizarea educatiei, pe care toate partidele au clamat-o de la tribune, dar care, in realitate, s-a transformat in cea mai crunta politizare, pana la paznic si femeia de serviciu.
Ca in felul acesta profesionistii nu ajung in functii de conducere, e clar. Cum la fel de clar e faptul ca aceasta e una dintre explicatiile pentru care invatamantul se afla astazi intr-o criza profunda.
Pana cand conducerea politica a tarii nu va intelege ca nu te poti transforma din lipitor de afise in manager scolar, peste noapte, vom avea invatamantul cel mai slab din Europa si pe ultimele locuri in lume.
S-a incercat, in mandatul ministrului Funeriu, creearea corpului managerilor in educatie. Din pacate, conditia de acces in acest corp nu era un concurs de competente specifice, ci unul de dosare, la care conta vechimea in astfel de functii. Adica aveau castig, cu mici exceptii, tot managerii-politruci, care au stat in functii de conducere foarte multi ani.
Sa instalezi mii de directori, (circa 15.000), in toata tara, fara criterii de competenta si performanta, fara concurs, doar pe criterii de apartenenta la USL, sau de sprijin acordat actualei puteri, de spaga, ochi frumosi, favoruri, este o situatie probabil unica in lumea civilizata.
Mai grav, la numirea noilor directori, Inspectorii Generali trebuie sa consulte sefii filialelor USL din zona. De exemplu, Marian Vanghelie va
