A auzit, în sfârşit, şi ministrul Pricopie că sunt diferenţe extrem de mari între notarea la clasă şi evaluare rezultată în urma examenelor naţionale.
Elevi care au 9 şi 10 la clasă, pică examenul de Evaluare Naţională cu note de 2 şi 3.
Evaluarea în clasele a II-a, a IV-a, a VI-a, este bună, cu o condiţie: să nu fie aceeaşi mistificare care se înregistrează acum.
Că mistificarea, minciuna şi ipocrizia evaluării au atins cote maxime, stau mărturie mediile de la ierarhia pentru intrarea de la liceu, în Bucureşti, cu 11.300 de subiecţi:
Medii 9-10, 38%; 8-10, 61%; 7-10, 77%. Adică suntem o naţie de genii!
Ce se întâmpla până la Bacalaureat, când avem 50% promovare şi sute de licee cu zero promovare sau până în 15%, e o întrebare la care nimeni nu ştie să dea un răspuns coerent.
Un sistem de evaluare naţional, standardizat şi unitar, cinstit şi credibil, ar permite inclusiv evaluarea şi salarizarea profesorilor în funcţie de rezultatele muncii, de progresul şcolar al elevilor, de rezultatele muncii lor.
Motorul motivării salariale, care nu există în prezent, ar ridica imediat perfomanţa şi calitatea muncii la catedră. Altfel, majoritatea profesorilor se bazează pe principiul obţinerii de foloase maxime cu eforturi minime. Sau: muncesc ori nu muncesc, acelaşi salariu primesc.
Revenind la sistemul propus de ministrul Pricopie, el se află în Legea Educaţiei Naţionale, promovată de ministrul Funeriu, fapt ocolit de dl Pricopie în declaraţia sa de la Eforie.
Problema principală este cum facem ca evaluările acestea să reflecte realitatea, să nu ne furăm iarăşi căciulă, ca de atâtea ori în trecut.
Să te bazezi pe şcoli, directori şi profesori, slabă şansă de reuşită, s-a demonstrat şi în trecut că nu se poate. Pentru a-şi păzi salariile şi „renumele” şcolii, aceştia vor fi tentaţi în continuare să ascundă gunoiul sub
