Încurcate sunt căile retrocedărilor din România de după 1990. În timp ce unii dintre proprietari plâng şi acum pe la uşile comisiilor de retrocedare ori se luptă de ani şi ani de zile cu morile de vânt ale Justiţiei, în alte cazuri s-a ajuns ca unele persoane să se îmbogăţească pur şi simplu după ce au convins instanţele de judecată că sunt urmaşii unor foşti mari moşieri. Este şi cazul unei femei, Rodica Marian, care a ciuntit averea publică a statului român aflată în administrarea Direcţiei Silvice Suceava cu aproape 4.000 de hectare de pădure. Suprafaţa retrocedată este însă mult mai mare, şi ajunge la 8.820 de hectare, diferenţa de pădure aflându-se pe raza teritorială a judeţului Maramureş.

Interesant este că această retrocedare imensă, pădurea intrată în proprietatea Rodicăi Marian fiind evaluată momentan la 15 milioane de euro, a avut la bază un testament care pare scris pe genunchi. „Monitorul de Suceava” a reuşit să intre în posesia copiei testamentului care a stat la baza procesului câştigat de Rodica Marian. Este vorba de o hârtie scrisă neglijent, cu greşeli de ortografie şi mâzgălituri, dar semnată de un notar de stat. Prin acest testament, Olga Fonai şi-a lăsat întreaga moştenire Rodicăi Marian, „care ma îngrijit şi mă îngrijeşte şi de care m-am ataşat sufleteşte”.

Actul a fost întocmit în 1986, cu 46 de zile înainte ca Olga Fonai să-şi găsească sfârşitul. A fost un document care după mai bine de 20 de ani s-a dovedit o adevărată mină de aur, asta şi datorită unei decizii pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia.

Interesant este că, iniţial, atât Comisia locală de fond funciar Cârlibaba, cât şi comisiile judeţene din Suceava şi Maramureş au respins cererile de reconstituire a dreptului de proprietate.

Ulterior, Rodica Marian a apelat la instanţele de judecată, iar printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă a obţinut câştig de c