În ciuda dimensiunilor sale tot mai ample, protestul împotriva exploatării cu cianuri de la Roşia Montană nu pare să aibă capacitatea de a crea o presiune puternică asupra membrilor Parlamentului.

Duminică seara au fost în Capitală mai mulţi manifestanţi ca niciodată. Probabil aproape 10.000 după estimări neoficiale şi totodată cei mai diverşi ca stare socială şi opinii politice. Dacă în primele zile se adunase la Universitate nucleul juvenil, cel mai entuziast şi mai energic, duminică s-au alăturat marşului de protest persoane de toate vârstele şi familii cu copii, într-o manifestaţie eterogenă care a păstrat totuşi aerul iniţial de fragilitate inofensivă.

Nucleul dur şi motorul protestelor e format din oameni foarte tineri, studenţi probabil în mare parte sau tineri profesionişti care au conservat capacitatea de a protesta dezinteresat şi de a imagina protestul ca pură gratuitate. De aici se trage energia acestor manifestaţii care se repetă de mai bine de o săptămână, seară de seară, dar şi absenţa oricărui potenţial de violenţă.

Cel puţin în stadiul actual, protestul nu are o ţintă politică precisă, evitând să devină o manifestaţie anti-guvernamentală propriu-zisă. Chiar dacă în seara de duminică s-au alătura manifestaţiei destui dintre vechii susţinători ai preşedintelui, majoritatea pare să fie totuşi ataşată de vechile proteste anti-prezidenţiale din iarna anului 2012. Cei mai mulţi sunt dezamăgiţi de guvernul actual, dar nu acceptă să facă front comun cu partizanii preşedintelui Traian Băsescu pe care îl socotesc vinovat în cea mai mare măsură. Deconcertaţi de versatilitatea premierului, ei nu uită totuşi declaraţiile agresive ale preşedintelui în favoarea RMGC.

În plus manifestanţii ştiu foarte bine că toate partidele fără excepţie au fost infiltrate cu ”avocaţi” ai companiei miniere şi că nu se pot încrede în nicio grupare politică. Î