După începutul timorat de sezon, „stegarii” se reîncarcă din mers. A fost victoria cu Timişoara, obţinută în „condiţii speciale”, în inferioritate numerică şi cu gol marcat de Cristea la ultima fază a meciului. Pauza competiţională, cauzată de jocurile echipei naţionale, a fost un sfetnic bun, echipa jucând bine la Piatra Neamţ în următoarea etapă, obţinând un punct pe terenul unei echipe, Ceahlăul, aflată „pe val”şi unde nu multe echipe de condiţie medie iau puncte. Dincolo de remiza scoasă, merită subliniat jocul echipei, căci nu a fost un 1-1 întâmplător, băieţii meritând acest rezultat, aspect recunoscut şi de gazde cu fair play, la final. Că FC Braşov nu e la potenţial maxim, e evident, „tridentul” ofensiv Buga- A.Cristea- Surdu, e clar că poate da mai mult. Sigur, fiecare dintre cei trei jucători enumeraţi mai sus are motivele sale care ne pot face să credem că pot mai mult. Surdu a marcat, încă printr-o execuţie de excepţie, dar el are handicapul integrării în angrenajul FC Braşov, venind mai târziu la echipă. Nici Andrei Cristea nu ne-a arătat maximum, sperăm că încă nu atins punctul final al carierei şi va continua în linia în care a început, cu goluri care să aducă puncte. Mugurel Buga, un exemplu pentru mai tinerii săi colegi şi nu numai, nu mai poate duce meciuri întregi, e evident, dar atât cât e folosit, poate face diferenţa, măcar prin prisma „exploziei” şi a experienţei sale. Dacă e să fim „cârcotaşi”, am spune că în defensivă suferim pe benzi, pe stânga, când acolo e Serginho şi nu Cristi Ionescu (admirabil la Piatra Neamţ), iar dincolo, nici Străuţ şi nici Vagner nu conferă siguranţă. Asta nu înseamnă că nu apreciem lucrurile bune făcute de cei doi (deşi nu constant), centrarea de gol a primului şi travaliul celui de-al doilea. Nici Aganovici nu ne-a impresionat, la Piatra fiind absent total din joc, deşi postul său impune sau ar trebui, cont