Luni, în şedinţa de politică monetară, BNR va reduce din nou dobânda de referinţă, poate chiar la 4% la lei pe an de la 4,5% în acest moment. Deja pe piaţa interbancară această scădere este inclusă în preţ, adică în dobânzile care se tranzacţionează între bănci. Indicele ROBID/ROBOR la trei luni, care este dobânda de referinţă, se cotează la 3,6/3,7%, ceea ce înseamnă că dealerii se aşteaptă ca dobânda de politică monetară a BNR să coboare chiar sub 4% până la finalul anului. Având un exces mare de lei venit din depozite, bancherii încearcă să promoveze finanţările în lei, dar fără a reduce dobânzile atât de mult încât să egaleze costul cu cel al împrumuturilor în euro. Mai degrabă aşteaptă să crească dobânzile la euro din afară pentru ca cele două costuri să se apropie, decât să reducă dobânzile la lei într-un mod agresiv, de marketing, pentru a atrage clienţi.

Din păcate, această scădere istorică a dobânzilor la lei, nivel mai redus chiar decât pe vremea lui Ceauşescu, este umbrită de retragerea finanţărilor în valută acordate băncilor locale şi chiar României de către băncile-mamă şi grupurile financiare internaţionale. În doi ani cred că retragerile au depăşit 10 miliarde de euro, iar acest trend continuă. Dezintermedierea, adică retragerea banilor, este cuvântul de ordine în birourile bancherilor. Aproape că nu mai contează ce lasă în urmă, ce costuri se plătesc sau ce pierderi se marchează. Expunerea în valută pe România trebuie să scadă cu orice preţ. Dacă creditele neperformante se vând mai greu pentru că discounturile oferite sunt foarte mari, acum se discută chiar şi vânzări de credite performante pentru a se lichida active şi a se putea rambursa banii din liniile de finanţare în euro acordate în trecut sau chiar din depozitele constituite la băncile locale.

Dacă BNR nu va găsi modalităţi, chiar şi administrative (cum a fost Acordul de la