Un salon uriaş de palat, împodobit cu mii de lambriuri din chihlimbar de diverse nuanţe şi cu nenumărate ornamente din aur, cu o mulţime de oglinzi şi mozaicuri, încrustate cu pietre preţioase...
Camera de Chihlimbar, din Palatul împărătesei Ecaterina a II-a de la Ţarskoe Selo. „Comoara” despre care s-a tot vorbit în această perioadă, în contextul „cazului Gurlitt”. Respectiv descoperirea a sute de picturi, în valoare de un miliard de euro, în casa lui Cornelius Gurlitt, cel care spune că deţine de la tatăl său secretul care ar putea conduce la descoperirea Camerei de Chihlimbar, a opta minune a lumii, dispărută fără urmă în anii 1940, în timpul celui De-al Doilea Război Mondial.
Salon de meditaţie
Şi poate că această „comoară” ajunsă deja legendă îşi merită mai mult numele de „Camera secretelor”, deoarece de-a lungul timpului a „cules” supoziţii, mistere, controverse.
De unde a pornit totul? Ideea a aparţinut sculptorului german Andreas Schlter, iar realizarea acestei minuni a început în 1701 în Prusia. A fost realizată de către un „maestru în chihlimbar”, danezul Gottfried Wolfram. După finalizare a rămas la Palatul Charlottenburg până în 1716, când a fost dăruita de către Regele Prusiei Friedrich Wilhelm I aliatului său, ţarul Petru cel Mare al Imperiului Rus. Acesta este considerat cel mai extravagant cadou oferit vreodată în istorie.
Prin urmare...Camera de Chihlimbar a fost expediată către Rusia. Şi instalată în Palatul de Iarnă al Ţarului, în Sankt-Petersburg. În 1755, din porunca ţarinei Elisabeta, camera a fost mutată la Palatul Ecaterina, din localitatea Puşkin de astăzi, numită la vremea aceea Ţarskoe Selo ("Satul ţarului").
De-a lungul timpului, Camera de Chihlimbar a fost folosită drept „salon de meditaţie” pentru ţarina Elisabeta, drept „sală de adunare” pentru Ecaterina cea Mare, iar ţarul
